Când democratul Bill Clinton i-a pătat rochița Monicăi Lewinsky în Biroul Oval, justiția americană a zis: „Nasol, cine a pus-o să intre-n Biroul Oval, că se știa că acolo e periculos și trebuie să te ferești că arde, frige și pătează”. Nici doamna Hillary nu s-a supărat. A fost ca în bancul cu discuția dintre soție și soț, când s-au întâlnit cu amanta prietenului soțului: Ai gust, a noastră-i mai frumoasă! - i-ar fi zis soția, soțului, gândindu-se că, dacă divorțează, pierde contul din bancă. Mai mult, tradusa și ambetata Hillary a ajuns vicepreședinte al SUA.
În fapt „muia”, actul sexual în sine, a fost consensual, de genul ea a vrut, el a plătit cash ori prin transfer și au plecat mulțumiți în ale lor.
În schimb, „muia” a ajuns doar un pretext pentru exponenții globalismului american pentru a-și înlătura opoziția. Opoziția aia care vorbește despre suveranitate, despre patriotism, despre sărăcirea americanilor, despre corporații și ong-uri ca fiind pericol pentru societate, despre pericolul readucerii condiției de sclav în „Țara tuturor posibilităților”, cu al ei „American Dreams” cu tot.
De fapt, trăim sfârșitul Deep-State-ului, a unei tentative de a lua statul în management pe persoană fizică, căci dacă îl vor condamna pe Trump și republicanii vor pierde alegerile, va fi începutul epocii sclaviei moderne, a societății unde oamenii sunt controlați și în zona hemoroizilor. Ori, dacă totul va fi doar o furtună într-un pahar cu apă, vom consemna debutul oficial al „Deep State-ului”, acel „Deep State” considerat de mulți doar o teorie a conspirației.
Dar noi nu avem de ce să ne facem probleme. Deocamdată, la noi pe Dâmbovița e încă bine. Vine rotativa în curând, PNL și PSD - frăție totală, austriecii ne iubesc de mor, da’ nu în Schengen, pedeliștii lui Băsescu s-au adunat săptămâna trecută la un chef, să vadă cum pot recupera statul lăsat temporar în arendă, românii și-au luat trotinete, Liviu și-a făcut vlog de bucătăreală și, într-un cor european fantastic, îi cântăm prohodul lui Putin, așteptându-l să moară și pe Zeky să învingă în Ucraina, țara aia unde democrația și drepturile omului erau respectate până la virgulă, unde corupția nu exista înainte de război, iar racheții erau doar o poveste de speriat copiii obraznici.
Noi și europenii așteptăm cuminți un nou pachet de sancțiuni economice care să pedepsească Rusia pentru îndrăzneală. Nici nu contează că europenii spun timid, pe la colțuri, că mor de foame. Ce mai contează unul, două, .... un milion de sacrificați, în fața măreției?! Se știe: Paradisul se construiește greu și cu sacrificii. Mult mai greu și cu mult mai multe privațiuni decât canalul lui nea Nicu'.
Social Plugin