Toate se derulează cu o viteză nimicitoare, suprapus, contradictoriu și cumulat, pe toate televiziunile lumii, internet și din gură în gură, la serviciu și pe scara de bloc, în parcare, la telefon cu rudele și prietenii. Absolut sigur, nimic nu mai poate fi procesat. Sub impactul devastator al bombelor și morților anunțate la rafale, din minut în minut, proteste în stradă, reuniuni de miniștri. Asalturi și rezistență, acte de eroism și de lașitate.
Nu există o desfășurare, ci un vacarm, nu mai e vorba de procesare, pentru că nu se mai poate asimila nici măcar cantitativ, ce a fost acum o oră, nu mai e. Sub semnul violenței și al emoției, al incertitudinii.
Nu mai exista nicio luciditate. Și nu vorbesc despre populații - care trebuie să fie deja cuprinse de delir, ci despre politicieni, experți, analiști, jurnaliști, economiști, bancheri etc., etc. Infinit mai grav decât la debutul pandemiei care a declanșat panica globală.
Ar fi nevoie de ceva calm, pentru că, în acest ritm, în câteva zile se intră în depresie generalizată, globală. Sau numai la noi se întâmplă așa? Adevărul este că n-am văzut o asemenea agitație pe posturile televiziunilor din afară, nici la americani, nici la francezi, nici la britanici sau italieni: sau poate mă înșel? Suntem noi campionii dezastrelor?
Mesajul meu este să încercați să fiți lucizi și să porniți de la reperele fixe: România este membră NATO și UE și se bucură de o protecție pe care alții n-o au. Și, deși o ducem rău, rău de tot, putea fi cu mult mai rău. Important este să ne păstrăm umanitatea și credința în Dumnezeu, că, vorba Miron Costin, cronicarul: ”Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri!”
Social Plugin