Noua alianță de guvernare, dictată de Klaus Iohannis, este menită să închidă toată jocurile politice pentru viitorii 3 ani și, foarte probabil, viitorii 7 ani. O construcție care a rezolvat, înainte de toate, problema lui Klaus Iohannis, aflat cu adevărat sub amenințarea unei suspendări și demiteri iminente. Acesta a fost cel mai important obiectiv. Iohannis și-a asigurat astfel mandatul definitiv, și a asigurat continuitatea statului paralel pe care-l conduce, sub comanda globaliștilor de la Bruxelles.
Ceea ce era oarecum ocultat, și anume apartenența PSD-Ciolacu la structurile statului paralel cu comanda la UE, a fost devoalat din necesitate. Coeziunea dintre PNL și PSD pe temele mari, neomarxiste, s-a aflat dintr-o dată în primejdie, tocmai din cauza lui Iohannis care n-a mai reușit să țină sub control jocul, din cauza aroganței și neștiinței crase de a face politică: răscoala PSD împotriva lui nu mai putea fi oprită. De aceea, odată adus la guvernare, PSD încetează cu ”deviaționismul” (propagandistic) și se conformează, iar Iohannis și structurile sale rămân și se consolidează: win-win.
Aflată în mare dificultate după Brexit și puternicele mișcări de contestare din partea Ungariei și Poloniei, la care se adaugă Slovacia, Cehia și Slovenia, dar și curentul puternic suveranist din Franța îndeosebi, este evident că UE dorește să temporizeze, mai ales în marginea alegerilor generale de anul viitor și celor din 2024. Emmanuel Macron însuși dă mesaje naționale, promițând o distanțare de tăvălugul globalist al cărui autor este, încercând să estompeze furia populară: primejdia de a pierde al doilea mandat în fața noii stele a politicii franceze Eric Zemmour, care dorește pulverizarea UE neomarxistă, crește neașteptat.
În România soluția a fost găsită prin coaliția PSD-PNL, care a funcționat oricum în umbră (pentru unii clară ca lumina zilei), după preluarea PSD de către Ciolacu. Vă amintiți când Cîțu și Rareș Bogdan au spus în urmă cu 1 an că vor guverna până în 2028? De atunci pactul PNL-PSD fusese făcut în padure. Și așa s-a și întâmplat. A existat numai o problemă de reglaj fin. Din cauza pandemiei și a demenței din PNL - care și l-a dorit pe Cîțu să fie omul din față, probabil la recomandarea altora, tocmai pentru că este idiotul perfect -, planul a fost numai decalat. Ar fi fost oricum pus în operă probabil în 2022 sau 2023.
Tocmai în această decalare ar putea să fie o șansă. Pentru că este prea devreme. Până în 2024 este timp ca noua guvernare bruxelleză să-și mai piardă din suflu.
Social Plugin