Conceptul de piață liberă este precum comunismul, în teorie sună bine, în practică însă, este o catastrofă. Teoria scrisă pe tablă cu creta ne spune că piața lăsată liberă se auto reglează prin cerere și ofertă. Însă această teorie nu ia în calcul 3 elemente: dorința de îmbogățire, setea de putere și corupția. Această teorie este una care se raportează la o lume perfectă, iar prin asta își pierde toată veridicitatea și aplicabilitatea.
Capitalismul nu înseamnă ca o mână de corporații să dicteze ce direcție să fie urmată de întreaga omenire. Capitalismul nu înseamnă o uniformizare a gândirii, capitalismul nu înseamnă o iluzie a alegerii. Ceea ce trăim acum, la nivel global în occident, nu este capitalism ci corporate communism. O mână de corporații dechizate în financial groups și investment firms dețin tot, însă nimeni nu știe cine sunt adevărații acționari ai acestor conglomerate. Aceștia se ascund în spatele a diverse firme paravan și acțiuni la purtător.
Capitalismul înseamnă oportunitatea pentru orice cetățean de a-și deschide o afacere. Înseamnă un loc de muncă cu venituri decente, înseamnă valori și principii, înseamnă "the freedom of choice" fie că vorbim de produsele de pe raftul supermarketului sau stilul de viață. Capitalismul înseamnă pentru o companie, profituri provenite din calitatea produselor, din competiție, prin cercetare și inovare.
Așa ceva astăzi nu mai există. Monopolurile marilor corporații îți impun ce să mănânci, cum să te îmbraci, cum să gândești, pe cine să urăști și bineînțeles să adori noii zei corporate, abandonând credințele, valorile și principiile adevărate care stăteau la baza unei societăți sănătoase. În clipa în care tu ca individ ieși din linie și refuzi să te supui orbește, totul s-a terminat. Esti marcat ca dușman al poporului.
Nu pot să nu adaug aici un citat dintr-un film excelent al anilor '90 - "Demolition man":
"I'm the enemy, 'cause I like to think; I like to read. I'm into freedom of speech and freedom of choice. I'm the kind of guy likes to sit in a greasy spoon and wonder - "Gee, should I have the T-bone steak or the jumbo rack of barbecued ribs with the side order of gravy fries?" I WANT high cholesterol. I wanna eat bacon and butter and BUCKETS of cheese, okay? I want to smoke Cuban cigar the size of Cincinnati in the non-smoking section. "
Un om care gândește, un om care vrea să aleagă și să decidă pentru el este periculos pentru că pune în pericol acest castel din cărți de joc corporate.
Imediat după cel de al doilea război mondial și până la liberalizările de la sfârșitul anilor '60-începutul anilor '70, care au distrus economia americană, Statele Unite erau un exemplu spre care tindeau toate țările. Politica "Give work! Buy american made products!" a dus la o dezvoltare la care astăzi nimeni nici nu cutează să viseze. Orice inițiativă privată era încurajată. Fermierii erau sprijiniți prin numeroase programe: de la cele de pregătire profesională, până la credite si garanții de stat prin care fermierii își puteau cumpăra utilaje și sisteme moderne pentru exploatare fermelor. Statul se implica activ și agresiv în economie pentru a preveni monopolurile, pentru a plafona prețurile, oferind astfel o șansă echitabilă pentru o viață decentă. În retail statul intervenea pentru ca producătorul american și produsele made in the U.S.A. să fie majoritare pe rafturile magazinelor, mai mult statul sprijinea asociațiile de producători prin înființarea de farmers market.
Competiția între companii se ducea în sectorul cercetării, calității, inovării; rezultând produse cu o durată lungă de viață și cu cât mai multe funcționalități. Ca să dau un exemplu practic, pe sectorul electrocasnicelor, produsele americane din anii '50 și '60 sunt superioare oricărora actuale.
Un cetățean american, "hard working american", din anii '50 și '60 avea un job care îi oferea posibilitatea ca într-o perioadă de timp rezonabilă să iși poată cumpăra o casă, una sau două mașini, să își întemeieze o familie frumoasă cu cel puțin doi copii și să îi mai rămână bani și pentru vacanțe și excursii.
O situație similară a existat și în România anilor '30, prin implementarea unui proiect liberal (ce ironie dacă ne uităm la ipocriții liberali neomarxiști de astăzi) din 1924 - "Prin noi înșine". Prin acest program companiile străine nu aveau voie să exploateze singure resursele României. Puteau spre exemplu să extragă petrol doar printr-o companie mixtă în care acționar majoritar cu minim 65% era statul român. Iar toate fondurile generate de aceste strategii economice se regăseau mai apoi în finanțarea a 3 sectoare vitale: infrastructura, educația și sănătatea (între 1930 și 1940 s-au construit unități medicale ce totalizau în medie 2.000 de paturi noi/an). De atlfe vârful economic rămas și până astăzi de neatins, a fost anul 1938.
Dar dacă la noi bolșevismul a distrus totul într-un mod de o violență teribilă, în Statele Unite, băieții au fost mai finuți, au mers pe corupție, presiuni, șantaje și lobby. Ce a urmat a fost teribil, companii de tradiție care nu s-au alăturat "noului val" au dispărut de pe piață (vezi cazul Pan American), calitatea vieții oamenilor a scăzut dramatic (a se vedea criza persoanelor fără adăpost, în special în L.A. unde au ajuns să își pună corturile pe treptele primăriei), orașe întregi, cândva motoare industriale (gen Detroit, Pittsburgh, Philadelphia, etc.) au ajuns falimentare, niște strigoi macabrii ce nu mai amintesc deloc de trecutul glorios și plin de speranță. Se motivează de către politcienii corupți și corporațiile mincinoase că s-a ajuns în această situație pentru că în contextul occidental actual astfel de structuri și organizări nu își mai au locul. Culmea mulți corporate slaves spălați pe creier chiar cred asta. În realitate totul se rezumă la corporate greed. Toată producția s-a relocat în țări de lumea a 3-a, unde muncitorii sunt mai mult sclavi pe niște salarii de nimic, legile se schimbă după cum dictează interesele de moment, iar corporațiile nu trebuie să mai investească în inovare, calitate și cercetare. Totul se face la un nivel al calității extrem de scăzut pentru a vinde cantitativ, totul fiind mascat sub propaganda ieftină a cuvântului trend.
Economia Americii este în genunchi, corporațiile fac legea, iar aproape toată producția a fost relocată în afara granițelor. Americanul de rând, harnic și muncitor se zbate să trăiască de pe o zi pe alta, în timp ce în jurul său valorile morale, sociale, însăși esența ce a stat la baza ideilor care au născut America măreață sunt molestate zilnic.
Politicienii români, la fel de putred de corupți precum omologii lor din alte țări, refuză să vadă aceste realități și se încăpățânează în decizii care distrug țara și românii. Dacă nu intra în vigoare propunerea lui Petre Roman din anii '90 prin care românii au putut să își cumpere apartamentele la prețuri foarte mici, situația de astăzi, după 30 de ani de politici anti-naționale, ar fi fost cruntă. Străzile României ar fi arătat ca în Nigeria sau India. Asistăm astăzi la o situație teribilă. Guvernanții-slugi ai marilor corporații și ai mișcărilor neomarxiste duc un asalt furibund și dement asupra românului de rând. Un român de rând care muncește până ce nu mai știe de el și tot nu are ce pune pe masă și se gândește cu disperare la ziua de mâine. Le pasă politicienilor? Evident că nu. Asistăm la o liberalizare a prețului gazelor după cea a prețului energiei. Aceste decizii vor lovi crunt în toate sectoarele. Totul se va scumpi. De altfel vedem în toate orașele guvernate de liberali și usriști cum se dublează taxele și impozitele. În tot acest timp nimeni nu are curajul să deranjeze marile corporații, nici măcar cu o întrebare...
Ocazional ni se aruncă în față câte o mărire de salarii, pensii și alocații. Aceste măriri nu sunt soluția problemei. Din contră, sunt egale cu zero, pentru că ele sunt imediat urmate de creșteri ale prețurilor care efectiv anulează sporurile financiare date populației. Și din nou dau exemplul Americii. Astăzi, matematic un american are un salariu de 10 ori mai mare decât un cetățean din 1955. Cu toate acestea americanul de astăzi are o putere de cumpărare de 5 sau chiar 6 ori mai mică decât americanul din 1955.
Sfatul lui Ronald Reagan, este astăzi mai actual ca oricând, asta dacă dorim să redevenim o societate normală:
"Freedom prospers when religion is vibrant and the rule of law under God is acknowledged. When our Founding Fathers passed the First Amendment, they sought to protect churches from government interference. They never intended to construct a wall of hostility between government and the concept of religious belief itself. … To those who cite the First Amendment as reason for excluding God from more and more of our institutions every day, I say: The First Amendment of the Constitution was not written to protect the people of this country from religious values; it was written to protect religious values from government tyranny. [...] Today it is difficult to find leaders who are independent of the forces that have brought us our problems: The Congress, the bureaucracy, the lobbyists, big business, and big labor. Revenues should be increased not by increasing the tax rates on the individual but by building a bigger economy for everybody."
Social Plugin