Voi ați observat că masca de pe meclă le definește unora caracterul, afinitățile politice ori starea de spirit?
La Ciolacu e fashion, gen camuflaj urban, cu pătrățele gri, alb, ambiguu și greu remarcabil, ca și jocul politic pe care îl face, de genul să fie bine, ca să nu fie rău, ne „scuzaț”, pardon, n-am vrut, s-a întâmplat că am câștigat alegerile, noi n-am vrut șefu’, da’ „a votat” ăștia necontrolați și ne-au pus în situația asta.
La Orban masca e galbenă, precum rahatul de bebeluș în pampers. Trebuie să îl înțelegem. Masca vorbește celor din PNL, în campania electorală internă. Zice: Bă eu sunt de-al vostru, cu mine faceți treabă. La Cîțu e doar șperț, întors portofelul, para-n îndărăt. La mine e treaba. Galben, doctrină, principii, îi fraierim cu ștaif.
Și așa e! La Cîțu masca e cameleon. După cum vine ordinul. Pentru el masca e mană cerească. Altfel îl confunda lumea cu o caricatură. Cu o copie nereușită de premier. Un epigon al ăluia din dealul Cotroceniului.
La Useriști, la grămadă, că ăștia toți nu cred că fac unul complet, la ăștia, măștile sunt negre. Modelate, mulate pe bot, croite special pentru a le scoate în evidență fălcile. Sunt alese politically corect, ca la Netflix, unde Maria Antoaneta era interpretată de o actriță afro. Zici că toți sunt ninja din filmele Marvell și au puteri fantastice. În realitate ei nu pot mai mult decât un pârț. Dar, imaginea e totul. Unii sunt contrazicerea umblătoare a zicerii că „negrul slăbește”!? Aiurea! Le ies la unii niște fălci de sub mască, de zici că se pregătesc de ignat, să joace rolul victimei tradiționale.
La Simion masca e de plastic. E în trend, e high-tech, e în ton cu telefonul ăla cu care aleargă disperat pe holurile parlamentului, după Grindeanu. S-ar asorta și cu o trotinetă electrică. „La viteză” nu i-ar intra nici musculițe bețive în gură! O fi și din plastic reciclabil, că poate vrea, precum Greta, să salveze planeta.
La Grindeanu e fără mască. În fond, omul e adevărat. E pe față. Ce face Cîțu acum, el a făcut demult. Și el bărbat. S-a baricadat singur în guvern, apoi, pentru că risca să nu fie băgat în seamă, l-a chemat și pe Ponta, au bătut ușa în cuie și strigau că nu pleacă acasă nici morți. Nici nu știau ăialalți cum să intre să le dea ceva de mâncare, că, dacă crăpau de foame în clădirea guvernului, ne râdea Europa și cu fundu’. La el, declarațiile fără mască îi scot în evidență și ticurile. Voi ați văzut că, atunci când vrea să puncteze ceva în declarație, își aruncă capul brusc în dreapta, de parcă ar vrea să se muște de ureche?! Și când vrea să mejmelească răspunsul la o întrebare ridică din umeri obsesiv, precum Suciu, turnătorul la siguranță, din Pistruiatul?
Social Plugin