Din lumea celor care nu cuvântă

Bă frate, mi-am propus zilele astea să fiu mai bun să nu mai vorbesc de demența lumii în  care trăim. Pur și simplu măcar să tac, dacă nu sunt în stare să mă înscriu în trend, să zic in astea cu „jingălbel”, din astea care te agasează peste tot, din benzinării, până în mall-uri. O zăngăneală din asta obsesivă, varianta englezită a caricaturalului „și clopoțeii tiling, tiling” – a lui Caragiale, neicusorule. Dar nu pot!


Auziți aci, ce știri dau ăștia la radio. Cică, în Franța s-a dat o lege că vecinii nu se mai pot plânge dacă îi deranjează cocoșul vecinilor, că făceau frantujii plângeri, la instanță, că crestatul din curtea vecinilor cânta cucurigu prea de dimineață și le strica somnul de frumusețe?! Pe bune? Am ajuns la demența în care reclamăm cocoșii în instanță? Ăsta e viitorul?

În fine. Și dacă tot an ajuns la cocoși nu pot să nu remarc o găină care se dă cocoș zilele astea pe la toate tv-urile. Cocoșul Simion, lansat de sistem în cursa prezidențială, ăsta care ține cu poporul și vrea să facă guvern USR-PNL-AUR. De fapt ce prea „suveranistul și independentul” Simion? Vorba lui Caragiale: „Să se revizuiască primesc – dar să nu se schimbe nimica, să nu se schimbe primesc – dar să se revizuiască un pic, pe ici pe colo, prin părțile esențiale”.

Simion ăsta este o butaforie de carton presat scos în față de globaliști, un urmaș caricatural a lui Macovei, mână-n mână cu trotinetiștii lui Drulă, Cioloș și celelalte panarame. 

Ăsta e aproape ca în bancul cu găina, pe care o alerga cocoșul, să o mută. Gândea găina: Dacă mă opresc din alergat or să zică orătăniile din bătătură că sunt curvă. Dacă alerg în continuare , risc ca neputinciosul ăsta să nu mă prindă. Mai bine mă împiedic!