Politica internațională în colaps. Cum va arăta viitorul în Israel și Ucraina? Suntem intoxicați numai cu propagandă

Războiul din Ucraina a intrat în umbră pentru simplul motiv că propaganda nu mai poate justifica realitatea. De la Washington și Bruxelles vor ca Zelenski să înceapă negocierile, deși, în urmă cu un an, cine îndrăznea să gândească la pace era trecut pe listele  negre. Contra-ofensiva de primăvară-vară-toamnă a eșuat, este oficial, iar rușii asediază Avdiivka, punctul nodal al apărării ucrainiene. La Kiev sunt probleme mari: conflictul între Zelenski și Zalujnîi, șeful armatei, a devenit acut. Teza lui Biden, Borell, Stoltenberg și Ursula, a britanicilor, polonezilor, balticilor, germanilor, francezilor și... românilor, că singura opțiune este înfrângerea rușilor pe câmpul de luptă, nu mai e valabilă. UE intră în recesiune.

Indiferent cum se va sfârși, întrebarea ce se va întâmpla cu Ucraina - complet distrusă -, cu milioanele de refugiați și economia prăbușită etc., rămâne. Cum va arăta Ucraina teritorial? Condiția lui Zelenski pentru începerea negocierilor, de retragere a armatei ruse, n-o mai ia nimeni în serios.

Dar în Israel? Ce se va întâmpla cu Gaza după terminarea războiului? Vor împinge israelienii granița spre sud, dislocând definitiv populația palestiniană? Vor reveni palestinienii acasă, dar unde, mare parte a locuințelor fiind complet distruse? Ce vor accepta americanii, dar lumea musulmană? Ce va face opinia publică internațională? Cine va negocia cu cine? Cine va da banii și în ce condiții? Cine va deconta morții?

Cum au ajuns să se întâmple toate acestea sub ochii noștri? Nimeni n-a putut să preîntâmpine, când conflictele erau vechi și la punctul de fierbere?

Și, dacă nu s-a putut întâmpina, nici nu s-a putut opri după ce conflictele armate au început, de o cruzime fără margini, concluzia este că violența se va consuma până la capăt. Doar capitulări, învingători și învinși, fără milă.

Propaganda este și ea pe moarte. A avut o responsabilitate enormă.  Cu certitudine complice. Participarea presei prin stigmatizare celor cu opinii diferite, diseminarea partizanatului și a urii, justificarea prostiilor decidenților și consecințelor devastatoare, înseamnă statutul de beligerant. Cuvintele au fost transformate în arme, au ucis și ucid.