Problema României o constituie lipsa unei politici externe coerente și
poziția de semnul întrebării pe care
politicienii noștri, indiferent de culoarea politică, o adoptă în fața
Occidentului și a americanilor, imediat ce au ajuns la putere.
Uite, spre exemplu, zilele astea, toată lumea rostogolește marota conform
căreia „ne vor ataca rușii”. O tâmpenie mare cât Casa Poporului, Palatul
Victoria și Palatul Cotroceni la un loc. România este țară membră NATO? Este! A
plătit la timp contribuția la alianță? Oho! Plătit!, - chiar mai corect și mai
devreme decât puteri precum Germania. Atunci? Suntem într-un pact de apărare
colectivă funcțional, cu taxele plătite la zi. De unde spaima asta?
Și nebunia asta, că dacă intervin americanii în Ucraina, de fapt intervine
NATO și vom fi obligați să participăm la operațiuni?! Păi NATO, asta poate
confirma chiar și Radu Tudor ori domnu’ Geoană, este un tratat militar
defensiv, de apărare colectivă. Și subliniem apărare colectivă, care garantează
granițele membrilor săi.
Americanii, dacă ar interveni în Ucraina, ar face-o pe barba lor, probabil
într-o alianță cu alte state, separate de NATO. Așa cum au făcut-o în
Afganistan, spre exemplu, și unde România încă nu se știe de ce a participat.
Oricum, din Afganistan ne-am întors victorioși, pe sub Arcul de Triumf, că i-am
bătut pe talibani, de s-au căcat pe noi.
Dacă, prin absurd, Rusia ar invada România iar NATO nu ar interveni, asta
ar însemna destrămarea NATO pentru că alianța asta, care înghite anual sume enorme,
nu și-ar atinge scopul pentru care a fost înființată, adică apărarea colectivă
a granițelor membrilor, așa cum au fost ele stabilite în Conferința de pace de
la Paris și confirmate de tratele de bună vecinătate încheiate după 1990.
Ucraina? Nu înțeleg toată propaganda asta tembelă, de genul „Aoleo, pe
frații ucraineni să nu îi ocupe rușii”, mai ales că, după 1990, vecinii
ucraineni au arătat că nu le pasă și nu dau doi bani pe România și români. Vă
pun aici un articolaș al prietenului Valentin Coman, din al lui
“Constănțeanul”, care, într-un scurt remember, pune problema la adevărata ei
dimensiune din punctul de vedere al românului.
19 ianuarie la 20:37 ·
CETĂȚEANUL COMAN
Mă scuzați, dar Ucraina e țară aia care, prin 2014, lua cu arcanul etnicii
români din Bucovina de Nord ca să îi trimită în linia întâi în est? Ucraina e
țara aia unde s-a interzis învățământul în limba română? Ucraina e țara aia
care a săpat un canal, Bîstroe, ca să ne fută transportul maritim pe Sulina și
Delta, în general? Ucraina e țara al cărei președinte, acum, în 2020, urla că
românii au ocupat Bucovina de Nord, care, așadar NU este teritoriu românesc
furat de sovietici?
Și-atunci ce kkt vă faceți atâtea griji pentru ei? Să arate și la ruși
oaiele alea mari pe care le arată României.”
Dacă citești asta, ajungi la vorba defetistă a lui Jaroslav Hašek, în
Peripețiile bravului soldat Švejk: „Noi nu mergem la răzbel/ Mai bine ne căcăm
în el!”. Nici Jaroslav Hašek și nici
personajele lui nu înțelegeau de ce cehii trebuie să moară pentru Arhiduce și
Împărat în Primul Război Mondial. Situațiile sunt oarecum similare la nivele și
valori diferite, iar între zicerile lui Dîncu și cele ale lui Hašek, clar îl
prefer pe scriitorul ceh.
Și de ce ne inflamăm noi, românii? Pentru că nu i-au ieșit lui Biden
afacerile de familie în Ucraina? Ori americanilor, socoteala? NU, fraților! Noi
o să cheltuim bani și o să mergem în Ucraina pentru că avem yes mani care ne
conduc!
Și vrăjeala cu aderarea Ucrainei la NATO? Păi, ca să aderi la NATO, conform
tratatului, poți deveni membru doar dacă ai încheiate tratate de bună
vecinătate cu toți vecinii. Ori Ucraina are un conflict deschis cu Rusia, deci
nu poate fi un partener valabil în alianță.
Și mai am o întrebare: De ce Rusia și SUA, dacă au ceva de reglat cu
armele, nu o fac prin nord, prin strâmtoarea Bering, unde nu îi despart decât
40 de kilometri? Răspunsul analistului: Pentru că nu ar interesa pe nimeni!
Social Plugin