Vorba lui Iohannis: „La noi sunt foarte mulți români care s-au vaccinat. E păcat că sunt așa puțini!”

Moțiuni de cenzură au mai fost. Și vor mai fi. Dar trebuie să recunoaștem că guvernul Cîțu e profesionist. Și nu pentru performanțele economice, pentru reforma administrației în relația cu cetățeanul ori pentru performanța unui an agricol bun. Nu. Performanța guvernului Cîțu, una personală a premierului și care se răsfrânge asupra guvernului și a actualului președinte Klaus Iohannis, este aceea că este primul premier și primul guvern care trebuie să facă față la două moțiuni de cenzură, aproape în același timp.

Vasilică Cîțu (scuzați cacofonia, dar e de la ei) se remarcă prin a conduce cel mai slab guvern din istoria României. Nici propteaua de imagine pusă luni la București de Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, nu pare că îl mai ajută. Nici propteaua pusă de Klaus Iohannis, sâmbătă, la Congresul PNL, nu îi este de folos. Nu îl ajută nici măcar gonflarea constantă pe care i-o face Rareș Bogdan oriunde vede un microfon dispus să îl asculte.

Practic, Vasilică Cîțu nu pare a mai avea scăpare de demiterea din funcția de Premier al României. Și, dacă ar fi realist, ar accepta că nu îl ajută nici abilitățile intelectuale pentru a trece cu bine această situație. Nu are abilități de politician, nu are discurs politic. Când vorbește, dacă nu lasă frazele neterminate ori nu pierde ideile pe traseu, se scorojesc pereții de plictiseală. Nimeni nu îl ia în serios. E compromis moral de un trecut dubios, prezintă neîncredere pentru că „una zice, alta fumează”, iar publicul larg îl consideră premierul altora. Al lor. Al corporațiilor străine. Al lui Iohannis. Al găștilor de interese din PNL. Al americanilor. Al cabalei „deep state”, nummită la noi cu expresia generică de securiști. Al sinecuriștilor. Al băncilor. Al oricui altcuiva, numai al interesului românilor, nu. Astfel, pentru Vasilică Cîțu, viitorul politic e unul singur. Spre groapa de gunoi a istoriei. Odată cu el s-a compromis și o bună parte a PNL. Ori PDL-iștii infiltrați în PNL, pe care, prin Vasilică Cîțu, l-au preluat întocmai ca pe un activ consumabil într-o preluare forțată.

Ce urmează? Nu e așa de greu de anticipat. Demiterea lui Cîțu. Arderea politicianistă a etapelor de nominalizare a unui nou premier. Poate tot vechiul Vasilică Cîțu, pe post de nou premier, mai curat, mai uscat. Discursuri perverse despre soarta țărișoarei. Despre cum să punem capăt crizei. Despre cetățean. Și despre interesul național. Și ajunși la linita contituțională, când parlamentarii vor avea de ales între votarea unui nou guvern și alegeri anticipate, din jobenul popular european al lui Klaus Iohannis, va apărea imaginea salvatoare a țării, a PNL-ului și viitorul prezințiabil al dreptei. Vorba aia: „Îl vom avea pe Ciucă al nostru!”