Să fim serioși! Actuala bătaie din coaliția guvernamentală nu are nici o legătură cu viața cetățeanului, cu facturile aberant majorate la energie electrică, cu viitoarele scumpiri ale gazelor ori cu destructurarea firmelor cu capital integral românesc. Problema e una mult mai simplă. Sub ochiul părintesc a lui Klaus Iohannis, Vasilică Cîțu ar fi vrut să își cumpere funcția de președinte cu 10 miliarde de euro din bugetul de stat, prin programul Anghel Saligny, un program de investiții în zona rurală, pus în principal la dispoziția primăriilor de comune, unde principalii beneficiari ar fi fost primarii PNL, cei UDMR, iar firimiturile, ar fi revenit primarilor PSD.
Încă de la început, USR s-a declarat împotriva programului. La întrebarea: De ce? Răspunsul e simplu.Nu pentru că ar fi fost drenat banul public conform unor interese de partid. Nu pentru că din șmecherie s-ar fi îndestulat trupele de afaceriști PNL. Asta ar fi făcut-o și useriștii dacă ar fi avut create premisele. Motivul este unul mult mai simplu. Pentru că USR nu are primari de comună. Și AUR e în aceiași situație. Restul e doar balet politic.
Vasilică Cîțu pare că face parte dintr-un plan mai larg, prin care Klaus Iohannis ar vrea să își extindă hegemonia și după 2024. Cu alte cuvinte, „penalul american” Vasilică Cîțu, dacă rămâne în funcție, va fi exacutantul la îndemână al lui Klaus Iohannis, acela care trebuie să aranjeze masa pentru un nou președinte convenabil curentului european pe care îl reprezintă Iohannis și, desigur, pe placul SUA. Ciucă „al nostru”? Ar fi una din variante.
Nebunia respectă și o direcție europeană. O direcție nedeclarată public, mai mult șoptită pe la șuetele de la Bruxelles, întrevăzută și auzită prin ușa, uitată deschisă, a marilor grupuri politice europene, respectiv cel popular și cel social-democrat. Acesta e destul de simplu: Menținerea în acest stadiu, de grupuri de opoziție politică, a curentelor politice naționale, reprezentate la nivel european de premierul Ungariei Viktor Orban și de Marie Le Pen, dar și pe cel a-l așa zișilor progresisti, „Renaissance”, controlat de Emmanuel Macron. Fenomenul globalizării „nu are nevoie” de inamici politici, precum „naționaliștii” și nici de „diletantismul politic” ce caracterizează așa zisul curent progresist.
Știu pare un scenariu nerealist. Deși nu semnez aceste rânduri, ele fiind asumate în „Editorialele Delta Știri”, vă spun ce spunea un profesor de istorie contemporană, din anii studenției mele: „Alegerile sunt mai mult ori mai puțin libere. Un popor dobândește doar gradul de libertate pe care și-l asumă.” Atunci nu am înțeles foarte bine. Azi îi dau dreptate!
Social Plugin