O lume „upside-down” – Cu fundul în sus, cum ar zice românul, care nu a avut șansa să amestece nisip cu ciment și apă în Marea Britanie

Gata fraților, poate să vină vacanța. Acu', că a fost și moțiunea de cenzură, toată lumea poate pleca liniștită acasă, fiecare, la treaba lui. Guvernu' Câțu și PNL-ul pot continua smardoiala din interiorul partidului. Orban îl poate lua la palme liniștit pe Câțu, că nu mai are altă treabă, iar Câțu îi poate da lui Orban câte un cap în gură, fără teama că îl mai încurcă opoziția în Parlamentul României și trebuie să mai piardă timpul și cu ei. Mi-a plăcut teribil cum vorbeau liderii PNL despre „statul de drept”, cum vorbea Câțu despre justiție și corectitudine politică, arătând cu degetul spre băncile oștii lui Ciolacu, în timp ce în clădirea de lângă Parlamentul României, CCR decisese că, prin schimbarea Avocatului Poporului, actuala guvernare tocmai umectase cu boltă, din nou, pe Constituția României. Dar, în această epocă a starletelor politice, declarațiile și imaginea contează infinit mai mult decât acțiunea politică propriu-zisă. Iar Câțu a prins mecanismul. A înțeles că, întocmai ca la starletele filmelor cu mulți de „X”, prestația publică, „glamour-ul” sunt mult mai importante decât actul “artistic” în sine. PSD-ul lui Ciolacu funcționează zilele astea pe principiul „Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece în vacanță!” Declarații cu „pompoane”, de tipul majoretelor aspirante la titlul de starletă, dar fără experiența consacratelor și care mizează naiv pe aceleași trucuri răsuflate, precum bătutul din genele îngroșate cu rimel, datul ochilor peste cap, scăparea câte unei lacrimi perverse în colțul ochiului, dar fără a fi lăsată să se scurgă pe obraz pentru a nu strica fondul de ten, pus gros pe obraz.




AUR-ul Parlamentului a distrat audiența cu aceleași declamații uzate - patrie, popor, tărișoara. Ca un Cațavencu al secolului al XXI-lea, a vărsat chiar o lacrimă fals-parșivă pentru neamul românesc și popor și au așteptat, răbdători, votul. AUR-ul ăsta tot încearcă să se „branduiască” drept un partid „a treia cale”, cu un pic de suveranism, doar cât să nu supere sforari și - Doamne, Ferește! -, să le fie puse etichete de naționaliști ori extremiști. Ei, vorba americanilor: „Arată ca o rață, măcăne ca o rață, merge ca o rață, dar oare înoată ca o rață?” Plus că liderii vizibili ai AUR, deși au intrat în parlament, încă nu renunță la mesajele tip galerie de fotbal. Parcă ar aștepta comenzi de genul „la dreapta”, „la loc comanda”, acum mai pe „silent”, acum „la stânga, ușor, subtil, fără să se prindă poporul”. UDMR-ul, mulțumit că e în „combinatorica guvernării” e la capitolul „să fie bine, ca să nu fie rău”. Las la urmă USR-ul care, nemulțumit de rolul dat de Iohannis în această guvernare, acum face precum curvele ultragiate și ține să reproșeze opoziției că zgomotul de fond făcut de ei acoperă strigătele privind succesul guvernării! A uitat că actualul ministru al Justiției, Stelian Ion, căra, ca manelistu’ de bâlci, o boxă prin parlament, pentru a bruia colegii. De altfel, tot bruiaj produce și acum din funcția de ministru. Bruiaj și nimic mai mult!