De ce avem nevoie de Șoșoacă?! – Nu cred în lideri „mesianici”!

 Îmi propusesem să nu mai revin asupra subiectului „Șoșo”. O fac pentru că unii au impresia că sunt eu „dușmanul poporului” dacă nu le dau satisfacția de a spune că Șoșoacă e „Unsul Domnului” și eroina anti vaccin. Nu, oameni buni!

În opinia mea, a duce un război, așa cum îl duce Șoșoacă, nu face altceva decât să arunce în derizoriu unul dintre cele mai importante subiecte ale momentului, acela al drepturilor și libertăților fundamentale, inclusiv al dreptului de a decide pentru tine. Și pe asta se bazează și „ei”. Pe a găsi astfel de elemente, genul saltimbanc coleric, și de a provoca, într-un mecanism complex, o erodare a imaginii unei mișcări legitime, care, dacă ar fi serioasă, le-ar putea da dureri de cap.

Așa s-a întâmplat (și o spun cu durere) cu fenomenul Vadim, cu Dan Diaconescu și continuă zilele astea cu AUR-ul lui Simion ori cu Șoșoacă. Sunt genul de elemente cultivate atent de serviciile de propagandă, care au ca plan discreditarea din fașă a unei mișcări care să aibă ca obiectiv politic suveranitatea, nașterea unei mișcări naționale capabile să ne aducă pe picior de egalitate cu celelalte națiuni.

Genul de politică „Șoșoacă” e necesar. Dar nu pentru noi, nu pentru noi poporul, ci tocmai pentru planurile celorlalți. E o supapă de refulare a presiunii care nu trebuie să se acumuleze astfel încât să ducă la o majoritate națională. E necesară pentru a discredita orice demers serios de opoziție împotriva curentului politic European, a abuzului, a susținerii drepturilor și libertăților unui popor.

Care va fi finalul unui astfel de demers politic? Șoșoacă președinte? Să fim serioși! Și Dan Diaconescu era președinte! Ca și Șoșoacă. De la momentul 2000, în care Vadim era să îl bată pe Iliescu, manevranții politici și-au dat seama că filonul național, suveran trebuie mai atent controlat și manipulat și că trebuie să i se creeze modele care, ulterior, să poată fi demolate ușor. Iar Șoșoacă e modelul momentului. A ajuns la momentul în care el trebuie dezmembrat din punctul de vedere al imaginii pentru a nu fi repetat episodul Vadim din 2000.

Și dacă nu exista Șoșoacă, ea ar fi trebuit inventată, din perspectiva celor care și-au propus ca în România să nu existe un demers politic suveran serios. Ea e într-adevăr o victimă. Dar e o victimă a neștiinței politice, a lipsei de pregătire necesară pentru a ocupa locul de lider politic capabil să ducă o asemenea luptă. E un model politic național efemer, care a fost servit tocmai pentru ca un curent politic naționalist, suveran să nu poată acumula procente care pot ridica probleme.

Și nu. Nu vă grăbiți să trageți concluzia că vreau să se înțeleagă că Șoșoacă este un produs al „securiștilor”, care participă conștient la operațiune. Nu, prieteni. Există în manualele de specialitate un element numit „exploatarea în orb”. Acolo e Șoșoacă. Ei doar au găsit-o, i-au creat condițiile și i-au dat cel mult un bobârnac în direcția dorită. Restul a făcut singură. Ei știau din profilul ei psihologic că va avea succes, făcând ceea ce își doresc ei.

Dacă Șoșoacă va înțelege că trebuie să își schimbe mijloacele prin care atrage electoratul, există o șansă. Eu, personal, nu cred că este capabilă. Dacă nu, după 2024, ori după 2028, Șoșoacă se va alătura figurilor politice enumerate mai sus, în acest „cimitir al elefanților” a căror deviză este „am încercat”.